ce-ţi profanau cu nepăsare visul?
Erau otrăvitori, iubita mea!
Se adunară să-ţi îngheţe pasul.
Iar tu strigai să-i dăm în judecată,
să-i aruncăm în temniţele reci
şi, criminali, să-i strângem laolaltă.
Să nu-i mai ningă vreodată-n veci.
Îţi aminteşti ultimii fulgi de nea?
Sunt toţi, cu toţii adunaţi troiene...
Au şi un avocat al lor, o stea,
cu al său alai drăcesc de sânziene.
Alene ninge dintr-o lume-n alta
cu fulgi de stele şi sclipiri de nea.
Geaba, iubito, ţi-ai chemat armata
de îngeri. Nu mai ninge cum ningea.
Comentarii
Trimiteți un comentariu