Strivit îmi e sărutul pe muchie de gând...
În nopţile învinse de crivăţul hoinar
se descompune Eros pe-al dragostei altar
iar viscolul din mine l-adulmecă, flămând.
Cu vorbe nerostite mi-e ninsă întâmplarea
iar clipa mi-e ucisă de viforul urlând.
Tu, rătăcind prin iarna apusului plăpând,
cu amintiri reflexe îmi troieneşti visarea.
imaginea: Florina Cojocaru: Femeie de Iarna
Comentarii
Trimiteți un comentariu