Mantia
nopții se așterne peste liniștea cărării
ce conduce
spre castelul rătăcit în depărtare.
Geaba
caută pelerinul calea spre întinsul mării,
se afundă în codrul negru al singurătății
sale.
Raza
palidă a lunii cade despicând în șoapte
bezna groasă
așternută pe potecile virgine.
Geaba
caută trubadurul muza rătăcind în noapte,
se
topește de dorință, retrăgându-se-n neștire.
Valuri
se izbesc de țărmul gândurilor nerostite
încropind
din spuma mării rima versului sublim.
Geaba e
născut poetul din emoții și cuvinte,
se supune,
ca vasalul, numai planului divin.
Lasă
sufletul rebel să se îmbete de amor,
Sentimentele
să guste din plăcerile divine.
Geaba
pui dorinței lacăt, te vei mistui de dor,
Vei ucide
chiar din fașă o poveste de iubire.
Cristian Marius
Comentarii
Trimiteți un comentariu