Maya

Avusesem o conversație interesantă cu Maya în urmă cu trei săptămâni.  Părea rătăcită printre gânduri amestecate cu tristețe. Simțea nevoia să vorbească cuiva despre frământările sale, despre trecutul de care fugea, despre firul subțire de care atârnau speranțele sale. Mi-a povestit că se născuse  în anul anotimpurilor întunecate. Fusese plămădită din tremurul firelor timide de iarbă care îmbrăcau câmpiile din lumea sa, din mișcările diafane ale trestiei în adierea vânturilor și farmecul florilor de lotus, din nestatornicia norilor și duritatea stâncilor golașe, din vâlvătaia focului și răceala ghețurilor penumbrei. A fost anul în care s-au născut doar două ființe pe luna cea mai mică a planetei Amitys.  Odata la 99 de ani, Imbroglia, luna sa natală, se afla în penumbră. Toate ființele intrau într - o stare de hibernare autoindusă pentru a putea supraviețui. Cele care urmau să dea naștere urmașilor aveau de ales între viața lor sau a copiilor. În acel an doar două mame au ales să moară.

          Cineva m - a întrebat cum era Maya. I - am raspuns într - un cuvânt: fascinantă. Eram fermecat de pistruii asemeni unor steluțe albastre pictate pe bolta cerului Imbrogliei în anii verilor senine; tenul sau de un galben copt contrasta cu buclele rebele de un verde crud, iar ochii înganau sefirul scânteietor al oceanelor de pe Amitys. Îmi povestise cum a ajuns să lucreze ca botanist în acest colt îndepărtat de univers, după experiența reușită de a hrăni cu două plante echipajul numeros al unui cargou aflat în derivă vreme de doi ani. Plantele o iubeau, creșteau și  înfloreau în preajma sa. Mi-a vorbit despre tristețea ei. Ar fi vrut să poată ajuta ființele de pe Imbroglia. Trecuse ani de la ultima penumbră,  însă luna părea că refuză să revină la viață. Un bătrân îi spusese cândva o povestioară cu iz profetic din care aflase că  doar cei născuți în penumbră dețin darul renașterii. Un comerciant de alge de pe Amitys povestea ieri, în piață, despre doi tineri care aleargă, ținându - se de mână, pe întinsele câmpii imbrogliene care înverzesc  sub pașii lor. Acolo unde se așează cei doi pentru a se odihni, țâșnesc izvoare care inundă cu viață văile. (încercare de proză fantastică)