Si vis pacem, para bellum

   Intrase pe ușă val-vârtej, aruncând ghiozdanul dincolo de fotoliul din sufragerie și așezându-se într-un colț al camerei, cu bărbia tremurândă pe genunchi și ochii scăldați în lacrimi. Nu era prima dată când Arya venea de la școală plângând. Se întâmpla tot mai des de când studia alături de noii săi colegi pe stația spațială din sectorul Quadratus. Părinții săi au fost transferați aici în urmă cu două luni pentru a lucra ca cercetători în cadrul proiectului Wormhole. Erau printre cei mai buni fizicieni din această parte a universului. Au venit împreună cu fiica lor în vârstă de 13 ani pe care o adoptaseră imediat după naștere, când lucrau pe a treia lună a planetei Valirya. I-au ascuns originile chiar dacă observau frământările fetiței care se simțea diferită de ceilalți copii. Era un copil introvertit dar cu un talent excepțional la sculptură, reușind să modeleze cu mâinile sale, din materiale diverse, obiecte ce lăsau impresia că dețin un soi de fluiditate. Fiind mai mereu retrasă, noii săi colegi de școală au deprins obișnuița de a-i umbla prin lucruri și a face glume neplăcute pe seama sa. Astăzi nu a mai suportat umilința și, prinzând cu mult curaj între mâini capul colegului care nu înceta să o jignească, îl privi în ochi pregătindu-se să-i reproșeze comportamentu necivilizat. În acest moment, a simțit cum ceva, asemeni unui flux energetic, a fost absorbit de ființa sa din trupul acelui copil. S-a speriat. Și-a luat ghiozdanul și a părăsit clasa. Acum stătea ghemuită în spatele canapelei și regreta gestul făcut. Ridicându-și privirea a observat că pe ecranul televizorului se derulau imagini filmate la școală. O targă trasă de medici îl transporta pe colegul alături de care experimentase acel transfer de energie. Se pare că acesta își pierduse cunoștința iar acum era condus de urgență la spital. A înțeles imediat ce se petrece. Era o valiryană, o ființă cu puteri paranormale care consuma energia celor din jur și își putea modifica oricând forma. (încercare de proză fantastică)