Agitată e natura,
codrul își îmbracă haina,
tâmpla dealului golașe
își ascunde-n iarbă taina.
Râul murmură sfios
cântul său de primăvară,
îl îngână magistral
un canar, uitat pe afară.
Noaptea-ntârzie să-și plece
trena sa întunecată
peste freamătul pădurii,
pe sub luna înfiorată.
La amurg, în prag de vise,
se mai simte o adiere,
fruntea stelelor albastre
se aprinde în tăcere.
imaginea: la confesion_by_elena dudina
Comentarii
Trimiteți un comentariu