Alintă-mă cu şoaptele pierdute
în liniştea pustiului uitat,
cu noaptea albă dintre neştiute
urme de paşi strivite pe asfalt.
Adună îngerii în dimineaţa
cu diademe albe de cristal,
când roua rece îţi sărută faţa
printre priviri fugare de opal.
Urseşte clipa petrecută mâine
cu îndrăzneala amorului de ieri
prin rătăcirea şoaptelor divine
ascunse în amurgul unei veri.
Alintă-te cum o făceai ades,
cu doi luceferi strălucind în păr,
înfioraţi de vraja unui vers
şi prefăcuţi în albe flori de mar.
Cristian Marius
Comentarii
Trimiteți un comentariu