Îmi este dor de pasul tău sprințar,
purtat de gânduri pe cărări pustii,
când eu, crezând că nu ai să mai vii,
cutreieram potecile hoinar.
Sedusă în ungherele încropite
din umbra tare a petelor de lună,
îți plăsmuiam din sărutări cunună,
te ascundeai sub brațul meu, cuminte.
Învăluite-n taina unor șoapte
stăteau de veghe florile de măr,
mireasma lor îți rătăcea prin păr,
pierzându-se apoi în vârf de noapte.
Iar huzuresc fiorii prin livadă,
sub luna albă într-un colț de vară,
cu amintirile ce dau năvală
peste cărări umblate altădată.
imaginea: poor_sad_girl_by_vivi_art
Comentarii
Trimiteți un comentariu