În nopţi de lut, mirabilă tristeţe,
mi-e gândul doar la tine, doamnă.
Astăzi descopăr sacrul în nobleţe,
iar mâine masca rece şi profană.
Cu iz de Rai ademeni-vei calea
alaiului de chipuri îngereşti,
cu arome arăbeşti de narghilea
momi-vei, sadic, hoardele drăceşti.
Cu sfânt sărut uni-vei sfâşierea
Icarului pe braţe afrodite,
cu versul izvodit din mângâierea
divinului pierdut în necuvinte.
Cu tainic glas scruta-vei nepătrunsul
tristeţilor născute în miez de toamnă,
crepusculul îţi va sorbi răspunsul
profan, din vina noastră, doamnă.
Cristian Marius
Comentarii
Trimiteți un comentariu