Mai urlă încă lupii la margine de cer,
când anul se topeşte în iarna cea hapsână.
Ţi-e negură de mine, de tine-mi este ger
şi viscol de amintirea noastră, împreună.
Se mai dezgheaţă şoapte la cumpănă de vise,
iar pe poteci virgine trosnesc din bici plugari
când răsfoiesc jurnalul cu gânduri neatinse
şi devorate, în haită, de lupii cei hoinari.
Mai geme sub îngheţul sărutului de lună
silaba nerostită a zilelor trecute.
E iarnă între noi, ţinându-ne de mână,
şi ninge peste puntea destinelor abrupte.
imaginea: wolf_wallpaper_by_wolfsmiley
Comentarii
Trimiteți un comentariu