Prier

Îţi aminteşti cum îţi spuneam:
“Prier încremenit pe ram ?”
Sfioasă te topeai atunci
când versuri te-adorau pe brânci
cu rime de supus poem,
pasteluri gri de cânt boem.
Şi contemplând cascade-n nori
curgeai în noapte până-n zori
gonind prin iarbă fluturi verzi,
păscând pierdute-n cer cirezi.
Cu genele aripi de stea
pe cai de dor de la cişmea
m-ademeneai în loc pustiu,
cu sfârcul roz-trandafiriu.
Cu roua rece de pe flori
mă îmbătai devreme,-n zori.
Dar iată ninge la apus,
din vina aştrilor de sus
ai şi uitat cum îţi spuneam
“Prier încremenit pe ram.”

                                                        Cristian Marius