Cu picuri reci de toamnă brumărie
şi arbori gri, ce mătură văzduhul,
se încropeşte, trist, o broderie
cu lumea obosită să-şi dea duhul.
Din ochii ei vrăjiţi de hierodulă
se nasc viteji împărăţind pământul.
Şi cum a lor popoare aduc hulă
divinului, profan le e cuvântul.
În praf opac de ceaţă cenuşie
vezi inorogi cu fălcile încleştate.
Stâlpii de cer dispar în igrasie,
se prăbuşesc coloanele brodate.
Iar îngeri cad cu aripile frânte
luând cu ei păcatele terestre
pecetluind, cu vorbele lor sfinte,
planul divin impus făra de veste.
Cristian Marius
Comentarii
Trimiteți un comentariu