gonind visarea genelor timide.
Îngândurată, ai ales să pleci
fără să lași în urma ta cuvinte.
Te încropești în zarea-ndepărtată
Te încropești în zarea-ndepărtată
din silueta razelor de lună,
dar nu mai vii, zâmbind ca altădată,
să hoinărim prin vise împreună.
Când vara mi-e ucisă de tăcerea
zenitului pierdut în zbor de stele,
și lacrima se pierde în durerea
sărutului înfrânt după perdele.
Nestavilită-mi pare clipa care
alege să se-nfrupte din amor,
tânjește la priviri fără hotare,
murind de dor, renaște tot de dor.
Cristian Marius
Comentarii
Trimiteți un comentariu